Acel Eu

Blog post description.

8/14/20261 min read

Cât de straniu se joacă soarta cu noi.

Mă tot întreb de-o vreme încoace,

De ce-amintirea e atât de vie, aici pe foi,

Momente în doi tot retrăiesc, nu-mi dau pace..

Să evadez aș vrea de zâmbetul tău solemn,

Liniștea să mi-o găsesc în sălașul din noapte.

Tu ai devenit intempestiv, glacial, nedemn.

Mi-ai incendiat sufletul, mă pierd într-ale lunii șoapte..

Oh plenitudinea, o fantezie caldă ești și te doresc.

Să mă simt nouă, pură, ca la-nceputul meu..

De azi, de viață, de prezent să mă îndrăgostesc,

Îmi pun speranță că va renaște mereu acel eu,

pe care-l însufletesc..

Scrie-mi orice gând sau întrebare

Email:

eliza.abrudan@gmail.com