Artă

5/26/20261 min read

Artă

Buzele mele au luat forma numelui tău,

Iar chipul meu se oglindește mereu în privirea ta.

Tu ești scopul meu, te rog nu-mi face rău,

Căci sufletul se îngustează și nu mă mai poți picta.

Când îți sunt în preajmă fericirea mea e vie,

Să respirăm același aer pare sublim, covârșitor.

Nu am cuvinte acum, poezii nu pot scrie,

Dar după plecarea ta devin un scriitor.

Rămân în mâini cu schițele chipului meu,

În fiecare clipă mi-ai dăruit culoare.

M-ai desenat în mii de cadre, am propriul muzeu.

Să fiu strânsă în brațele tale era o sărbătoare.

Acum te scriu în fiecare rând de pe hârtie

Doar asta mi-a rămas, și amintirea.

Încătușată plâng când ascult acea melodie,

Cuvintele cu miile au înlocuit trăirea.

Alege următoarea poezie!