Ce trist

5/26/20261 min read

Ce trist

Te așteptam pe o bancă

Cu lumina apusului pe obraz

Eram frumoasă și purtam rochia ta preferată

Răbdare nu mai aveam, nici haz.

Vino numaidecât în brațele mele

Vreau să-ți văd ochii cenușii,

Să privim amândoi strălucitoarele stele

Să mă săruți ca și cum nu aș mai fi.

Minutele treceau și tu nu mai apăreai în zare,

Mă întrebam cu ce-am greșit

Aș fi putut să te iubesc mai mult oare?

Mă frământam și tu nu ai venit.

Se-ntrezărește luna și eu te tot aștept pe bancă,

În rochia verde pe care o preferi,

Aș vrea să mai petrec cu tine o noapte întreagă,

O viață, o veșnicie de plăceri.

Am adormit pe banca veche

În parcul liniștit

Și m-au trezit doi ochi de veghe

Ce mă priveau necontenit.

Nu erai tu, era un altul

Ce avea ochi de artist,

Și el venise în parc pentru momentul

În care o ea ar fi venit la el,

Ce trist!..

Alege următoarea poezie!