Despartiti
Eliza Abrudan
Despărțiți
Vânturile cerului dansează printre
noi Suntem departe unul de celălalt
De ce nu mai putem fi doi?
Fericirea mea să moară, nu-i păcat?
Nu mai vreau prietenie cu
singurătatea Dar e deja lângă mine
Îmi zâmbește și va venii și moartea...
Hai zâmbește-mi tu, te vreau pe tine!
Cerșesc, și plâng în hohote
Asta am ajuns, o ființă goală!
Tu nu ai mai pătruns în inima mea
Plină de boală...
Suntem departe în asfințit
Ne-am pedepsit și-am suferit,
Liniștea este monumentală.
Nu mai suntem cei doi iubiți de odinioară .