Frământare
5/26/20261 min read
Frământare
Mă descătușez încet de otrava iubirii,
Redevin conștientă, în lumină mai sper.
Tu ești păcatul meu și rodul fericirii,
Îmi e teamă o clipă împreună să mai cer.
Aud o melodie tristă și suspin.
Înăuntrul meu vibrează, se cântă.
Ești tu acel artist, străin?
Dar iubirea mea s-a stins, sunt frântă.
O binecuvântare mai aștept de la tatăl suprem
Nu o-nmormântare atât de sumbră.
Am suferit secole întregi și tot mă tem,
Că nu ajung la tine, rămân în umbră..
(pierdută în etern)
Contact
Scrie-mi orice gând sau întrebare
Email:
PoetryByEliza © 2026. All rights reserved.