Greșeală
5/26/20261 min read
Greșeală
Am greșit să te iubesc atât de mult.
Să te port mereu în gânduri ca pe o comoară.
Iubirea mea nu a fost de-ajuns și ascult,
Vocea regretului ce mă apasă ca o povară.
Am greșit insistând și mințindu-mă pe mine.
Au fost în zadar înduplecările rostite,
Tortura frământărilor aș vrea să se termine,
Dar mă cutremur, cine te va prețui mai mult, iubite?
Am greșit crezând că va dura o veșnicie,
Legătura noastră atât de strânsă și senină,
M-am dăruit trup și suflet în a noastră căsnicie,
Dar acum, ani trecând, pentru tine sunt doar o străină,
sunt o poezie.
Contact
Scrie-mi orice gând sau întrebare
Email:
PoetryByEliza © 2026. All rights reserved.