Iarnă în suflet

5/26/20261 min read

Iarnă în suflet

Ninge,

Dumnezeu plânge deasupra catedralelor pustii,

Întunericul ne cuprinde și e rece.

Murmur ceva, dar nimic nu mai pot rostii.

Poetul din mine se roagă și apoi tace,

Totul e alb și insipid,

Dumnezeu plânge necontenit,

Sufletele noastre sunt pline de ace.

Ninsoarea se depune încremenit.

Și inimile bat atât de tare, că doare,

Lacrimi în infinit, dar

Potopul amână să se pogoare.

Am îmbătrânit.

Alege următoarea poezie!