În uitare

7/15/20261 min read

În uitare

Anotimpurile revin în fiecare an,

Soarele, zu cu zi, își reîncepe drumul către noapte.

Luna, timidă, printre stele e prezentă,

Mereu în prim plan,

Apele se reînnoiesc și curg fără încetare.

Mugurii înfloresc, florile se transformă

În fruct, în miez..

Dar omul, omul e trecător, dispare,

Vine aici o dată, apoi revine poate

Cu o altă viață, neștiutor.

Și ce urme lasă din sufletul său, sau faptele sale?

Un mușuroi pe care îl acoperă plantele sălbatice,

Pe care se odihnesc păsările cerului,

Peste care plouă, e vânt, e uitare.

Căutăm în zadar o explicare..