În uitare
7/15/20261 min read


În uitare
Anotimpurile revin în fiecare an,
Soarele, zu cu zi, își reîncepe drumul către noapte.
Luna, timidă, printre stele e prezentă,
Mereu în prim plan,
Apele se reînnoiesc și curg fără încetare.
Mugurii înfloresc, florile se transformă
În fruct, în miez..
Dar omul, omul e trecător, dispare,
Vine aici o dată, apoi revine poate
Cu o altă viață, neștiutor.
Și ce urme lasă din sufletul său, sau faptele sale?
Un mușuroi pe care îl acoperă plantele sălbatice,
Pe care se odihnesc păsările cerului,
Peste care plouă, e vânt, e uitare.
Căutăm în zadar o explicare..
Contact
Scrie-mi orice gând sau întrebare
Email:
PoetryByEliza © 2026. All rights reserved.