Melancolie

5/26/20261 min read

Melancolie

Înaintez desculț cu pași mărunți,

Prin ploaia deasă de primăvară.

Au răsărit primulele peste anii pierduți,

O magnolie albă, timidă, înflorește a mia oară.

Pământul umed și proaspăt emană căldură,

Sunt mai tristă primăvara asta, ce ironie!

Pașii mei orbi pe lângă tine trecură,

Să te întâlnesc din nou ar fi o nebunie!

Ciripitul unei păsări ca o veche melodie,

Muguri mici mii de flori născură.

O siluetă disting la câțiva metri, ce bucurie!

Ești oare tu desculț, te-ntorci la mine, sau doar a mea melancolie..