O reverie
Blog post description.
9/7/20261 min read
O reverie
Ai o voce de catifea neagră ce mă tulbură,
Un mister aparte pe care aș vrea să îl dezleg.
Vocea ta gravă, groasă și profundă,
M-a copleșit, în auzul meu curgând lent..
Voce de fum de tămâie interzis,
Și dr țigară de foi de cireș.
Ai tu o voce de tăciune aprins,
Liniștitoare însă, care te mângâie.
O voce în nuanțe de amurg,
Din umbre cenușii ești desprins..
O voce ca un vânt de stepă, sălbatic și acaparator.
Vocile noastre s-au cunoscut în propriul dormitor,
într-o seară de toamnă timpurie.
Vocea ca un foșnet de frunze uscate,
puțin răgușită a unui scriitor.
A fost doar un moment, o reverie..
Contact
Scrie-mi orice gând sau întrebare
Email:
PoetryByEliza © 2026. All rights reserved.