Singurătate
5/26/20261 min read
Singurătate
Sunt singur din nou, în odaia gri..
Aceeași odaie în care a ars iubirea
Odaia-n care sunt încătușat,
Odaia-n care am văzut dezamăgirea.
Pereți înalți mă iau peste picior
Și lumea toată o țin în spate
Oglinda spartă îmi taie din decor
Și mă disec încet, singurătate..
Aștept o lumină.
Lumina ce-a de-apoi,
De liniștea eternului să fiu învăluit,
Să-mi ia durerea Tatăl înapoi
Să-l rog să uit de tine, Afrodită.


Contact
Scrie-mi orice gând sau întrebare
Email:
PoetryByEliza © 2026. All rights reserved.