Tăcere
7/14/20261 min read


Tăcere
Sunt pierdută-n liniștea nopții.
Mâinile îmi tremură, sunt reci precum ploaia..
Viitorul mă chinuie, sunt plină de emoții.
Trecutul e copleșitor, iubirea revine ca văpaia..
Mă arde, mă doare iubirea ta trecută.
Un urlet disperat, mașinal, se mai aude..
Amintirea mă sufocă, e voluminoasă, nu mă ajută,
Luna apare pe cerul trist, se ivesc umbre pierdute..
Am obosit să știu, să caut, să ascult.
Dragostea mă ademenește, ca o ispită dulce,
Mereu am încercat să te iubesc din ce în ce mai mult..
Am sufletul strivit și Dumnezeu doar tace.
Contact
Scrie-mi orice gând sau întrebare
Email:
PoetryByEliza © 2026. All rights reserved.